Muntii Parâng – notiuni generale
Muntii Parâng fac parte din Carpatii Meridionali, grupa muntoasă Parâng-Sureanu-Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafată dintre masivele muntoase ale României. De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km, iar de la nord la sud circa 25 km.
Muntii Parâng sunt delimitati la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Oltet si râul Lotru. La nord sunt delimitati de Muntii Sureanu, prin valea râului Jiul de Est. Spre sud, delimitarea este făcută de sirul depresiunilor Novaci, si Baia de Fier.
Pe cuprinsul întinderii muntilor Parâng se găsesc: un vârf muntos de peste 2.500 de metri, si anume vârful Parângul Mare, cu 2.519 m, trei vârfuri de peste 2.400 de metri: Gemănarea cu 2.426 m, Stoinita cu 2.421 m, Cârja cu 2.405 m si aproximativ 15 vârfuri de peste 2.300 m.
În Muntii Parang se află cea mai înaltă sosea din România, TRANSALPINA, care trece prin Pasul Urdele, la cota 2145 m, oferind imagini rar întâlnite.
Arii naturale protejate
1. Rezervaţia CHEILE OLTEŢULUI — PEŞTERA POLOVRAGI
Rezervaţia se află în judeţul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Polovragi, la 2 km nord de localitate, pe ambii versanţi ai râului Olteţ trecând spre nord de Mânăstirea Polovragi şi de sediul Ocolului Silvic Polovragi, la capătul drumului judeţean modernizat.
Suprafaţa rezervaţiei naturale Cheile Olteţului este de 150 de hectare, aceasta incluzând şi peştera Polovragi, de asemenea arie naturală protejată de interes naţional.
Cheile Olteţului, ca şi Cheile Sohodolului sînt considerate atit rezervaţii botanice, cît şi rezervaţii mixte, în cadrul unor complexe carstice.
Râul Olteţ a săpat de-a lungul mileniilor în calcarul Munţilor Parâng şi Căpăţânii minunate chei şi numeroase formaţiuni carstice, unele dintre cele mai importante monumente ale naturii din nordul Olteniei. De-a lungul cheilor, există un loc unde râul Oltet se prăvăleste prin albia minusculă dintre masivele Parâng si Căpătânii din Carpatii Meridionali. Cu numai 2 metri lătime, este considerat a fi cel mai îngust spatiu dintre doi munti , din întreaga lume.
Având pereţii verticali distanţaţi doar la 3-4 metrii in partea inferioară şi 10-20 în cea superioară, Cheile Olteţului permit urmărirea mai multor niveluri de eroziune.
Vegetaţia, cheile, grotele alcătuiesc un peisaj deosebit de atrăgător, valea superioară a Olteţului reprezintă o podoabă a Carpaţilor Meridionali şi merită a fi vizitată.
Ocrotirea Cheilor Olteţului este reclamată nu numai de flora şi vegetaţia interesantă, cit şi de relieful adânc sculptat care peste tot lasă impresia măreţiei forţelor naturii ce l-au făurit.
Peştera Polovragi – situată pe malul stâng al Olteţului, la o altitudine de 670 m şi la 20 m înălţime faţă de talvegul râului.
Peştera Polovragi este cunoscută în diferite publicaţii şi sub numele de „Peştera lui Barbonie de la Polovragi”.
Legenda spune ca Pestera Polovragi comunica printr-o galerie cu cetatea dacica aflata la peste 300 m deasupra acesteia si ca pe aici dacii reuseau sa se faca nevazuti pentru ca apoi sa apara in alta parte, ingrozindu-si astfel dusmanii. In aceasta pestera s-au gasit vase de ceramica, dar si vase pentru topitul bronzului din perioada dacica, fapt ce atesta ca locul era cunoscut de acestia. De asemenea se spune ca aici ar fi trait Zamolxe, zeul dac. Exista o formatiune care este considerata a fi tronul lui Zamolxe si alaturi se afla lumanarea lui. Picaturile ce cad de pe pereti sunt considerate a fi lacrimile varsate de zeu dupa cucerirea Daciei de catre romani. Alte formatiuni curioase ii infatiseaza pe Decebal si pe un alt dac rugandu-se.
2. Rezervatia PĂDUREA POLOVRAGI
Rezervaţia se află în judeţul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Polovragi, la 2 km nord de localitate, pe versantul stâng al râului Olteţ în nord-estul de Mânăstirea Polovragi şi de sediul Ocolului Silvic Polovragi, la capătul drumului judeţean modernizat.
Rezervaţia include un corp de pădure dintre pârâul Albinii şi sediul Ocolului Silvic Polovragi, la est şi nord-est de Mânăstirea Polovragi.
3. Aria Naturală Protejată PEŞTERA MUIERILOR
Rezervaţia se află în judeţul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Baia de Fier ocupând versanţii de la 1 km nord de Baia de Fier în Cheile Galbenu. Suprafaţa rezultată prin mijloace GIS este de 25,4 ha.
Intrarea în peşteră se află la 45 m deasupra talvegului râului Galbenu, în sectorul de chei al acestuia. Peştera a fost populată încă din epoca neolitică, are o extindere de 3566 m, pe patru nivele, orientarea geografică a întregului sistem de galerii este nord-nord-vest sud-sud-est axată pe direcţia unei linii de fractură.
Importanta acesteia consta in conservarea istoriei vremii: oameni din paleolitic, unelte de piatra si os, varfuri de sulite etc. A fost declarata si monument al naturii inca din anul 1955. Este singura pestera din tara care dispune de o sala cu pereti si planseul complet concretionat cu carbonat apatit. La toate acestea se adauga si fauna cavernicola, bine reprezntata, aceasta este una din cele mai reprezentative pesteri din zona, dovada numarul are de turisti ce o viziteaza, pentru valoarea ei ca monument al naturii, cu valori de capital natural deosebit .
Aria Naturală Protejată PEŞTERA MUIERILOR cuprinde:
1. corpul din vestul râului Galbenu
2. corpul din estul râului Galbenu
La baza denumirii Pesterii Muierilor se afla doua legende:
Prima spune ca, in trecutul istoric, atunci cand barbatii in putere plecau sa apere tara de navalitorii veniti de aiurea, femeile luau in graba copiii si batranii pentru a se adaposti in pestera pe atunci numai de ei stiuta, unde ramaneau ascunsi pana la trecerea urgiei.
A doua versiune sustine ca denumirea de Pestera Muierilor ar veni de la faptul ca in zilele uscate de seceta verii, femeile se asezau sa toarca langa la gura cavitatii, unde aerul ce rabufnea din interiorul ei le-ar fi usurat mult munca de rasucit a firului. Unii sustin ca obisnuiau sa patrunda chiar si mai spre interior, in gururile cu apa, puneau inul si canepa la topit.
4. Rezervatia PEŞTERA IEDULUI
Peştera prezintă deschiderea într-un versant pe dreapta râului Galbenu, ocupând parţial u.a. 17N dintre Muchia Paltinului şi râul Galbenu.
Rezervaţia se află în judeţul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Baia de Fier, la 1 km nord, într-un versant pe dreapta râului Galbenu, fiind mentionată în legea nr. 5/2000 cu suprafaţa de 1,00 ha
Peştera se suprapune în subteran cu perimetrul ariei naturale Peştera Muierilor (fiind inclusă în acest perimetru).
ISTORIE
Baia de Fier este una dintre asezarile din tara noastra, ce a contribuit, prin resturile fosile umane descoperite de cercetatori, speologi si istorici, pe teritoriul ei, la studierea aparitiei omului pe pamant cu mii de ani în urma, precum si la conlocuirea lui, pentru un timp îndelungat, împreuna cu animalele salbatice sau domestice.
Cu toate ca primele documente scrise care o introduc în istorie dateaza abia de la sfarsitul secolului al XV-lea (1480), existenta Baii de Fier ca asezare umana este mult mai veche, ea intinzandu-se pana departe in negura trecutului, fara istorie scrisa.
Sapaturile arheologice întreprinse de Institutul de Arheologie al Academiei Romane, in anii 1951, 1953, 1955 in Pestera Muierilor din aceasta comuna au scos la ivealã mai multe unelte apartinand asa-numitei culturi musteriene din paleoliticul mijlociu (120.000 – 100.000 ani Î.Hr.), cultura caracterizata printr-o tehnica mai evoluata fata de tehnica paleoliticului inferior, precum si printr-o cioplire a pietrelor si a oaselor.
Cu ocazia acestor sapaturi au fost descoperite numeroase “varfuri de mânã” si razuitoare “varfuri de sulita” lucrate din os, prin slefuire, precum si numeroase fosile de animale nordice ca: mamutul, rinocerul Siberian, ursul (ursus spelaeus), leul, hiena pesterilor (hyaena spelaea), vulpea (canis vulpes fosilis), capra ibex, diverse rozatoare si altele.
Au fost descoperite în aceeasi perioada numeroase fragmente ceramice provenite din vase apartinand mai multor culturi materiale ca: neoliticul timpuriu, Salcuta, Cornisor, Cotofeni, Glina II – Aninoasa, prima si a doua epoca a fierului, (cultura dacica), epoca feudala si recenta. Ce mai puternica dintre toate este cultura dacica.
Au mai fost descoperite in plus, doua podoabe din bronz: o sula de arama si o veriga din epoca bronzului (1700 – 1000 î.Hr.). Resturile fosile umane musteriene ale omului care a trait in urma cu peste 100.000 ani – un craniu, un fragment de mandibula si celelalte oase descoperite in pestera, apartinand unei femei în varsta de 40 – 45 ani de tip “Homo sapiens fosilis” (omul de tip actual). “Pestera Muierilor”, largã, calduroasã, lipsitã de curenti, cu intrarea însoritã, putea adaposti peste 200 suflete. Sãpãturile au aratat ca primii ocupanti au fost ursii pesterilor care isi gaseau aici barlogul. in cimitirul lor, s-au putut numara, numai pe podeaua pesterii resturile scheletice a 183 ursi.
Din epoca fierului (1150 – 100 ani I. Hr.) a fost descoperita în pestera, o zabala de cal, ceea ce indica folosirea calului ca animal de calarie. Sapaturile arheologice in anii 1957 – 1958, in fundul de caldare din spatele cheiului Galbenului au scos la iveala urmele cuptoarelor primitive de topit fier, a caror existenta insa se pare ca este mult mai recenta.
Dupa aproape un mileniu si jumatate de lipsa de stiri despre dezvoltarea in continuu a formatiunii sociale satesti, transformata in trib dac local peste care s-a suprapus, prin conlocuire elementul romanic cu toata retragerea legiunilor romane de catre Aurelian (271) Baia de Fier isi face aparitia in istorie pe baza de documente scrise.
Elementul caracteristic al acestei intrari in istorie il constituie faptul ca aceasta formatiune sociala sateasca apare de la inceput in continutul documentatiilor sub numele de Baita, nume pe care continua sa-l pastreze, fara schimbare in toate documentele secolelor XV, XVI si pana la jumãtatea secolului XVII – cand o gasim pentru prima data individualizata sub numele actual de Baia de Fier.
Comuna Baia de Fier apare in documentele secolelor XV – XVI ca fiind alcatuita” din doua sate (Baia, Sohodolul), iar dupa aceea din trei sate (Baia, Sohodolul si Neagra – astazi catunul Negreni).
Pamantul pe care s-a configurat, in urma cu multe secole, actuala comuna Baia de Fier, a fost stapanit la inceput in devalmesie. Data fiind pozitia de munte a acestei asezari taranesti, cu teren alcatuit mai mult din suprafete cu faneata naturala, plantatii de pomi roditori, vita de vie si perdele de paduri naturale, deci cu mai putin teren propice culturilor de cereale si legume, locuitorii s-au dedicat inca din stravechi timpuri ocupatiei de crestere a vitelor, cirezilor de cornute si turmelor de oi pasunand in devalmesie pe mosia comunei, organizata sub obste sateasca.
Primul document pastrat pana in prezent si care confirma in forma scrisa existenta istorica a satului Baia de Fier dateaza din 8 ianuarie 1480. Prin el Matei Basarab cel Tanar, domnitorul Munteniei intareste boierului Avram Ticuci si fratilor sai Bran, Radu si Patru, stapanirea peste 24 de sate, dobandite de ei “fie pa calea mostenirii, fie pe calea cumpararii, fie pe cale de zestre”, mosii date mai mult de domn Dobrei, sotia lui Ticuci, pentru “caci le sunt vechi ocine” printre care este enumerat si satul Baita.
Din acest document rezulta ca satul Baita apare in istorie ca sat domnesc, pe care domnul il doneaza dupa buna lui voie, impreuna cu locuitorii de pe el, diferitilor lui slujitori. Locuitorii apar ca, clacasi pe mosia acestui Jupan Ticuci boier al voievodului Basarab cel Tanar, si timp de sute de ani dupa aceea, starea jalnica si conditiile economice ale locuitorilor au fost si au ramas legate de mosia care a trecut succesiv de la un boier la altul si de la acestia la manastiri, fara a schimba insa si conditia juridica a locuitorilor. Documentul numeste comuna Baita, nume care se reproduce si in documentele secolului al XVII-lea (1645) cand comuna este identificata pentru prima data sub numele de Baia de Fier.
Un alt document scris, pastrat pana astazi dateaza din 9 martie 1502, in care se face mentiunea despre muntii care apartineau comunei, munti care poarta si astazi acelasi nume (Micaia, Coasta, Borra) in timp ce altii si-au pierdut denumirea si nu au putut fi identificati.
De-a lungul timpului despre comuna Baia de Fier se vorbeste in diferite documente ale vremii prin care se fac tranzactii de terenuri si bunuri intre manastirea Hurezu, boieri si alte functii domnesti. De asemenea masiva participare a locuitorilor comunei Baia de Fier la revolutia lui Tudor Vladimirescu este relatarea dintr-un document datat din 30 decembrie 1821.
Manăstirea Polovragi – aşezată într-un cadru pitoresc la poalele muntelui Piatra Polovragiului în vecinătatea Cheilor Olteţului, pe raza localităţii Polovragi mânăstirea reprezintă o veche vatră de spiritualitate ortodoxă românească. Cercetările istorice plasează vechimea mânăstirii în jurul anului 1505 ctitorie a lui Radu şi Pătru, fiii lui Danciu Zamona. Pe vechile temelii a fost zidită actuala biserică de către Danciul Părăianul. Prima atestare documentară a mânăstirii este consemnată într-un hrisov din 6 iulie 1648 emis de domnitorul Matei Basarab.
Numele său provine de la polovraga, o plantă medicinală pe care dacii o foloseau cu mai bine de 2.000 de ani în urmă.
În interior, întregul zid de vest este acoperit de o pictură a Muntelui Athos din Grecia, datând din secolul al XVIII-lea. Fresca, protejată de ploaie de o verandă cu geamuri, reproduce cu măiestrie, desi schematic muntele sfânt.
Modele de intrebari posibile in cadrul testelor teoretice
Cel mai înalt vârf din Muntii Parang, se numeste…
Cheile Olteţului sunt considerate…
Cea mai îngustă porţiune din lume, dintre două masive muntoase, M-tii Parang si M-tii Căpătânii se află în Cheile Oltetului si are…
Aria Naturală Protejată PEŞTERA MUIERILOR are o suprafaţa rezultată prin mijloace GIS este de…
Legenda spune că în PEŞTERA POLOVRAGI a trăit…
Aria Naturală Protejată PEŞTERA MUIERILOR cuprinde…
La baza denumirii Pesterii Muierilor se afla…
În proximitatea Rezervaţiei Cheile Olteţului — Peştera Polovragi se află…
Peştera Iedului se suprapune în subteran cu perimetrul ariei naturale…
Legenda spune ca Pestera Polovragi comunica printr-o galerie cu…
Primele documente scrise care introduc în istorie localitatea Baia de Fier, dateaza…
Cultura musteriană din paleoliticul mijlociu (120.000 – 100.000 ani Î.Hr.) este caracterizată…
În Pestera Muierilor au mai fost descoperite…
Pestera Muierilor este…
Pestera Muierilor putea adaposti…
Din epoca fierului (1150 – 100 ani I. Hr.) a fost descoperita în pestera…
Locuitorii actualei comune Baia de Fier s-au ocupat inca din timpuri stravechi de…
Comuna este identificata pentru prima data sub numele Baia de Fier in anul…
Care din următorii munti sunt mentionati ca apartinând comunei, în documentul datat la 9 martie 1502?
Prima atestare documentară a Mânăstirii Polovragi este consemnată într-un hrisov emis de…
Care dintre următoarele afirmatii sunt adevarate?
Grupa muntoasă Parâng-Sureanu-Lotrului este…
Muntii Parâng sunt delimitati la vest de…
Muntii Parang sunt delimitati de Muntii Sureanu prin…
La nord de Muntii Parâng se află…
Vârful Parângul Mare are…
Varful Gemanarea are,,,
Varful Stoenita are…
Varful Carja are…
Care din următoarele afirmatii sunt adevarate?
